Fabiola Hosu și dublul standard: un copil versus doi copii, aceeași școală

În contextul educațional contemporan, problemele legate de bullying necesită o abordare clară, structurată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ. Reacția promptă și documentată a școlilor este esențială pentru protejarea elevilor și pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase. Lipsa unor măsuri concrete sau a unei comunicări oficiale poate conduce la escaladarea situațiilor problematice și afectarea gravă a bunăstării copiilor implicați.

Fabiola Hosu și dublul standard în gestionarea bullyingului la Questfield

Ancheta realizată pe baza corespondenței, documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției relevă o situație complexă de bullying repetat, manifestat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit familiei copilului vizat, aceasta a comunicat în mod repetat, prin emailuri oficiale, incidentele de agresiune psihologică, stigmatizarea medicală și presiunile resimțite, însă nu există dovezi documentate ale unor intervenții instituționale ferme sau măsuri aplicate în mod concret pentru stoparea fenomenului.

Bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Din analiza documentelor furnizate reiese că situația reclamă o formă sistematică de hărțuire, caracterizată prin jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, toate desfășurate în spațiul școlii, în prezența cadrelor didactice și a colegilor. Familia susține că aceste fapte au fost semnalate în mod oficial în scris, adresându-se învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției. Cu toate acestea, răspunsurile primite sunt descrise ca fiind preponderent verbale și informale, fără documente care să ateste implementarea unor măsuri clare, planuri de intervenție sau procese-verbale.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, menționată sub expresia „crize de epilepsie”. Aceasta a fost folosită exclusiv în scopul ridiculizării și marginalizării copilului, conform relatărilor analizate, și nu în contexte educaționale sau de protecție. Specialiști consultați de redacție subliniază că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite dintre elevi și constituie o formă severă de violență psihologică. În ciuda semnalărilor repetate, nu există dovezi ale unor reacții oficiale ferme sau măsuri documentate care să fi oprit acest comportament.

Presiuni pentru retragerea copilului și mesajul fondatoarei

Familia susține că a resimțit presiuni directe sau indirecte pentru a părăsi Questfield Pipera, prin mesaje care sugerau că, în cazul în care situația nu este acceptată, opțiunea ar fi retragerea copilului. Un moment definitoriu al investigației îl reprezintă o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această declarație este citată exact așa cum a fost relatată de familie și documente, fără a interpreta intențiile sau motivațiile. Lipsa unei reacții scrise și a unor măsuri oficiale în perioada premergătoare acestui răspuns accentuează percepția unui blocaj instituțional în gestionarea situației.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele analizate arată că familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor privind situația sensibilă, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în comunitatea școlară. Cu toate acestea, potrivit unor relatări obținute, detalii despre demersurile administrative au ajuns în circulație internă, iar copilul a fost interpelat public de către cadru didactic cu privire la raportările făcute, situație care i-ar fi generat o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională, cu impact negativ asupra stării emoționale a copilului.

Gestionarea informală a situației și documentul „Family Meeting Form”

Reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările formale ale familiei s-a concretizat într-un document informal intitulat „Family Meeting Form”. Acest formular nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ cu caracter oficial, cum ar fi responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Din perspectiva jurnalistică, acest tip de documentare este insuficientă pentru a demonstra o reacție instituțională concretă și verificabilă. Lipsa unor decizii asumate și a unor măsuri cuantificabile ridică semne de întrebare privind eficiența gestionării cazului.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Cadrele didactice au un rol crucial în identificarea și intervenția imediată în cazurile de bullying. Din relatările familiei și din documentația analizată rezultă că incidentele au continuat să se manifeste inclusiv în prezența profesorilor titulari, fără ca aceștia să producă efecte stabile de prevenire sau oprire. În absența unei delimitări ferme, mesajul transmis colectivului poate deveni unul de toleranță a comportamentelor agresive. Redacția nu atribuie intenții cadrelor didactice, ci evidențiază efectul concret al gestionării situației în absența unor măsuri documentate.

Răspunsul întârziat al conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu și a conducerii a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe juridice reprezentând familia copilului. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și relevă faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar după ce situația a dobândit o dimensiune legală. Până la momentul publicării, conducerea școlii nu a transmis un punct de vedere oficial cu privire la aceste aspecte.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au fost urmate de măsuri documentate și verificabile.
• Răspunsurile instituției au fost preponderent informale, fără decizii scrise sau planuri de intervenție.
• Folosierea unei etichete medicale degradante a fost prezentă ca o formă de umilire sistematică, fără reacție oficială adecvată.
• Presiunile pentru retragerea copilului reflectă o posibilă excludere mascată, conform relatărilor familiei.
• Solicitările de confidențialitate nu au fost respectate, ceea ce a condus la expunerea și presiunea asupra copilului în mediul școlar.
• Intervenția formală a conducerii a apărut târziu, în contextul demersurilor juridice, nu în urma sesizărilor educaționale.

Acest caz ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție pe care Questfield Pipera le oferă elevilor săi, în special în situații delicate care implică siguranța emoțională și psihologică. Lipsa transparenței și a reacțiilor instituționale documentate pot diminua încrederea părinților și pot afecta grav climatul educațional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro